Dintre toate bolile reumatice, Poliartrita Reumatoidă și bolile înrudite ridică cele mai multe probleme de asistență în general, și de recuperare în special.
PR reprezintă o boală inflamatorie cronică sistemică cu etiologie necunoscută, caracterizată mai ales prin afectarea articulațiilor care de obicei evoluează continuu spre degradare, deformări, având că rezultat instalarea infirmităților, a incapacităților și în majoritatea cazurilor a handicapurilor.
Tendința spre evoluție și agravare justifică aplicarea conceptului de profilaxie secundară iar cea de infirmitate pe cel de recuperare. Din acest motiv, metodologia celor două tipuri de asistență se întrepătrunde.
Preocuparea pentru acești bolnavi nu este justificată doar de severitatea disfuncțională a manifestărilor clinice ale bolii, ci și de frecvența destul de mare a Poliartritei Reumatoide în populația activă (0,5% – 1,5%), această boală putând apărea la orice vârstă inclusiv în copilărie (poliartrită juvenilă), având însă ca incidență de debut maximă decada 35-45 de ani.
De asemenea, nu trebuie uitat faptul că PR nu este o boală doar a articulațiilor, ci ea poate afecta treptat multe alte organe (rinichi, plămâni, cord, ochi etc).
