Spondilita Ankilopoietică (Anchilozantă) este cea de-a doua entitate a reumatismului inflamator cronic care pune serioase probleme disfuncționale, deci de asistență recuperatorie.
La fel de enigmatică sub raport etiologic ca și Poliartrita Reumatoidă, această boală pare să se înscrie tot mai mult în rândul afecțiunilor cu predispoziție genetică, dar care se manifestă clinic sub influența unor foarte variați factori de mediu, probabil în majoritate infecțioși, dar sigur încă mulți rămânând necunoscuți.
Boală a subiecților tineri, sub 40 de ani, bărbați (în special) dar și femei, se prezintă cu o incidența între 0,4 și 1,6% din populație în funcție de zone și rase (mai frecventă la albi decât la negri).
Se spune că diagnosticul de SA se pune „de la ușă”, din momentul în care bolnavul intră în cabinetul medical. Acesta este însă un diagnostic tardiv, într-un moment în care deja s-au instalat majoritatea infirmităților motorii și când șansele de recuperare funcțională sunt mici. Evident că idealul este un diagnostic precoce care să permită luarea tuturor măsurilor necesare limitării deficitelor aparatului locomotor cât și ale altor sisteme.
